Civilizatia Azteca
Originile
In 1519, in momentul navalirii cuceritorilor spanioli, aztecii(azteca) sau mexicanii(maxica) stapaneau, cu stralucire, cea mai mare parte a Mexicului. Limba si religia lor se intinsera de la Atlantic la Pacific, de la stepele din nord pana in Guatemala. Numele suveranului lor, Motecuhzoma, era slavit ori temut de la un capat la celalalt al acestui imens teritoriu. Negustorii strabateau tara in toate directiile cu caravanele lor de de carausi. Functionarii percepeau impozite de peste tot. La granite, garnizoanele aztece tineau la respect populatiile rebele. In Tenochtitlan(Mexico), capitala lor, arhitectura si sculptura luasera un avant nemaipomenit, gradinilor si orfevrariei.
Inca din aceasta epoca, mormintele din Tlatilco arata influenta pe care a exercitat-o pe podisul inalt prima dintre civilizatiile mexicane timpurii, aceea a olmecilor de pe coasta golfului. Inca din a doua jumatate a mileniului al II-lea inaintea erei noastre(1500-1200 a. Chr.), aceasta populatie misterioasa a ridicat impozante centre de ceremonii, mai ales in La Venta si San Lorenzo, din actualele state Tabasco si Veracruz. Inainte sa se stinga, catre anul 400 a. Chr., civilizatia olmeca s-a raspandit pe o imensa zona a Americii Centrale, din valea Balsas pana in Salvador si Costa Rica, de pe coasta golfului pana la muntii Oaxaca si coasta Pacificului. Piramide si altare, stele sculptate, basoreliefuri, slefuirea jadurilor si a jadeitelor, dar mai ales scrierea hieroglifica si calculul timpului, toate aceste trasaturi esentiale ale tuturor marilor civilizatii din Mexic apar o data cu olmecii. Ii putem considera, asadar, ca fiind elementul de tranzitie intre perioada clasica, a civilizatiei urbane.
Toltecii
Ca urmare a unor fenomene economice si sociale inca neclare, marile orase clasice au fost incetul cu incetul abandonate, intre secolul al IX-lea si secolul al Xi-lea. Declinul Teotihuac nului a inceput relativ devreme(secolul al VIII-lea), dar o colonie a acestui oras a supravietuit in Azcapotzalco, pe malul marii lagune. Atunci intra pentru prima data pe scena istoriei Mexicului popoarele de limba nahuatl, care aveau sa joace de acum inainte un rol predominant. Venind din nord, toltecii intemeiaza orasul Tula pe locul targului otomi Mam hni, in anul 853 p. Chr., dupa cronologia traditionala. Probabil ca primii imigranti tolteci, inca barbari si putin numerosi, au acceptat timp de aproape un secol de voie de nevoie, hegemonia unei clase sacerdotale, originara din Teotihuacan, credincioasa traditiei teocratice a erei clasice. Civilizatia tolteca propriu-zisa a inflorit incepand cu secolul al XII-lea. Zeii celesti trec inaintea vechilor divinitatiale pamantului si apei. Chiar si Sarpele cu Pene devine, printr-un fel de ironie metafizica, un zeu astral, zeu al planetei Venus.
Societatea si forma de conducere
In vremea instalarii sale in bazinul Mexico, tribul aztec constituia o societate omogena si egalitara, in principal razboinica; membrii sai, soldati si cultivator (sau vanatori si pescari), nu recunosteau alta autoritate in afara de aceea a preotilor, ei insisi razboinici si interpreti ai oracolelor lui Uitzilopochtli.
Poporul
Se numeau maceualtin (singular: maceualli) simplii catateni, membri ai tribului si, prin urmare, ai uneia dintre fractiunile numite calpulli. Un maceualli era obligat sa efectueze serviciul militar si sa plateasca impozit; nu era scutit nici de muncile colective (corvezi): intretinerea drumurilor si a canalelor, construirea de monumente, diguri etc. Insa, o data ajuns la maturitate, adica la varsta casatoriei, intre 20-25 de ani, avea dreptul la o parcela de teren unde sa-si faca o casa si sa-si lucreze ogorul si gradina: aceasta parcela ii era incredintata de capetenia propriului sau calpulli. El participa la intensa viata religioasa a cartierului si a orasului; putea sa capete un loc, mai ales cand implinea o anumita varsta, in sfatul din preajma capeteniei locale. Copiii sai, baieti sau fete, primeau o educatie gratuita in scolile din cartier.
Sclavii
In mod traditional sunt numiti prin acest termen, din pacate inexact, tlatlacotin-ii (la singular: tlacotli), care formau ultima clasa a societatii. Din ea faceau parte mai multe categorii de persoane: prizonierii de razboi destinati sacrificiilor cu prilejul marilor ceremonii; condamnatii de drept comun care nu erau inchisi, ci erau obligati sa munceasca pentru colectivitate sau pentru persoana lezata; barbati si femei care se vindeau de buna voie, dupa ce-si irosisera averea la jocuri sau pe bautura; servitorii pe care o familie ii punea la dispozitia unui stapan pentru a-si achita vreo datorie.
Mestesugarii
Orfevraria, giuvaergia, prelucrarea pietrelor semipretioase, mozaicul din pene constituiau, la azteci, o activitate importanta si respectata, asa incat cei mai nobili dintre seniori se invredniceausa-i consacre o parte din timpul lor liber. Mestesugarii care prelucrau metalele pretioase, jadurile, turcoazele si penele purtau numele de tolteci. Ei formau corporatii grupate pe cartiere, cu zei si rituri specifice.
Negustorii
In timp ce micul comert, se afla in mainile maceualtin-ilor, puternice corporatii de negustori, pochteca, detineau monopolul comertului exterior de lux. Asemenea corporatii existau in Tenochtitl in, Tlatelolco (unde avea o influenta deosebita), Texcoco, Azcapotzalco si in multe alte orase. Cu zeul lor specific, Yiacatecuhtli, cu ritualul, cu sefi si tribunale proprii, pochteca se vadeau a fi o clasa puternica si in plina ascensiune, intr-o societate in care ei reprezentau avutia particulara, luxul si bogatia in opozitie cu idealul auster si razboinic al clasei conducatoare.
Demnitarii
In varful societatii, o dubla ierarhie domina societatea azteca: aceea a demnitarilor si aceea a preotilor. Titlul de tecuhtli, senior sau demnitar, ii distinge pe cei investiti cu inalte functii militare sau civile. Un tecuhtli, fie el membru al merelui sfat, guvernator sau judecator, nu plateste impozit si nu presteaza munci agricole.Pamanturile ce-i sunt atribuite, si care formeaza adesea domenii intinse, sunt lucrate pentru el de catre maceualtin, fermieri sau sclavi. Cei mai vechi, si totodata, cei mai putin importanti dintre demnitari, erau capeteniile de calpulli, a caror origine urca pana in vremurile innegurate ale migratiei. Ei erau alesi pe viata de catre barbatii casatoriti din fractiunea lor teritoriala.
Religia
Zeii
Aztecii aveau in Mexic reputaia de a fi cei mai religiosi dintre indieni. De fapt, religia lor simpla si total sau preponderent astrala la origine, se imbogatise si complicase in urma contactelor cu popoarele sedentare si civilizate ale Mexicului central. Din trecutul lor de barbari nordici, vanatori si razboinici, mexicanii conservasera divinitatile astrale. Discul solar era adorat sub numele de Tonatiuh. Uitzilopochtli, zeul-carmuitor al tribului, intruchipa Soarele de amiaza. Desi Uitzilopochtli domina panteonul aztec, un alt zeu astral, il egala ca imporatanta si se pare ca jucat un rol din ce in ce mai important, cel putin in speculatiile teologice ale preotilor. Tezcatlipoca, simbol al Carului Mare si al Cerului nocturn, vant al noptii, era atoatevazator, el insusi ramanand invizibil. Ii ocrotea pe tinerii razboinici, dar si pe sclavi, ii inspira pe marii alegatori in desemnarea suveranului, pedepsea si ierta greselile faptuite. In trecutul mitic el fusese cel care a reusit, prin tertipurile sale, sa-l alunge pe din Tula pe binevoitoruu Sarpe cu Pene si sa impuna in Mexic sacrificiile umane.
Artele
Originile
Marea era clasica a mileniului intai a fixat trasaturile esentiale ale artelor plastice in Mexic: in arhitectura, piramida cu etaje asociata unor edificii orizontale (palate); in sculptura, panourile si lintourile cu basoreliefuri, altarele monolitice; cizelura mastilor cu fresce si manuscrisele cu miniaturi (cel putin in ce-i priveste pe mayasi). Majoritatea acestor caracteristici apar inca din epoca olmeca, precum si folosirea hieroglifelor si a semnelor cronologice.
Arhitectura
Toate monumentele din Mexico au fost distruse in1521, in timpul asedierii orasului. Nu le cunoastem decat din inscriptiile si desenele epocii, care au confirmat sapaturile arheologice de la Marele Templu. In afara cetatii devastate au ramas totusi cateva edificii construite de azteci, ca de pilda templele din Teopanzolco(in staul Morelos de astzai), din Huatusco si Teayo(Veracruz). Piramida din Tenayuca, nu departe de Mexico, desi construita la origine de populatia chichimeca, mai mult sau mai putin influentata de tolteci, a fost completata de azteci.
Sculptura
Numeroase sculpturi, basoreliefuri si statui au fost distruse, fie in timpul razboiului azteco-spaniol, fie sub regimul colonial, in lupta contra idolatriei.Totusi ceea ce a ramas, ata in Mexic, cat si in muzeele din intreaga lume, ne uimeste prin numar, varietate si perfectiune. Sculptorii insarcinati sa fac pentru un templu statuia unei divinitati trebuiau sa se conformeze regulilor unui simbolism minutios. Statuile zeitelor apei, de pilda, sunt de o factura voit arhaica, ca si cele ale lui Tlaloc: caci, fiind vorba de niste divinitati vechi, trebuiau respectate modelele clasice. Colosalul monolit ce o reprezinta pe zeita telurica Coatlicue poate fi considerat una dintre cele mai extraordinare capodopere ale artei religioase, cu un simbolism macabru absolut impresionant. Idolii lui Xipe Totec ni-l infatiseaza pe zeu, cu un realism surprinzator, imbracat cu pielea unui sacrificat. Dimpotriva, nu exista nimic mai gratios decat statuia lui Xochipilli, zeul tineretii, al muzicii si jocurilor, decorat in intregime cu flori.
Pictura
Marile civilizatii clasice au practicat arta picturii murale: frescele mayase de la Bonampak, camerele funerare ale zapotecilor din Monte-Alban sau minunatele fresce religioase din Teotihuacan. Intr-o epoca mai recenta, regasim pictura murala in Chichn-Itz(tolteco-mayasi), la mixteci si in regiunea mixteca-pubela(altarul decorat din Tizatln). In aceeasi regiune, la Cacaxtla(statul Tlaxcala), au mai fost descoperite picturi murale de un inalt nivel estetic si mare interes arheologic: ele par sa apartina unei mari populatii originare de pe coasta golfului Mexic venite sa se aseze pe platoul central, unde va fi intrat probabil in contact cu civilizatia din Teotihuacan.
Caderea imperiului aztec
Primele expeditii spaniole
Ajungand , in 12 octombrie 1492 , pe una din insulele Bahamas , Cristofor Columb a fost convins ca descoperise Indiile . Spaniolii au ocupat mai intai insulele San Domingo , Cuba si Puerto Rico din Oceanul Atlantic ,iar coasta Americii centrale si de sud au fost descoperite si cercetate abia la inceputul secolului urmator .Totusi nimeni nu banuia existenta Mexicului , a vastei lui intinderi si a civilizatiei sale . Columb insusi a fost foarte aproape de aceasta descoperire cand , in 1502 , a intalnit nu departe de peninsula Yucatan , o mare piroga mayasa ce trans-porta tesaturi , cacao , securi de arama . In anul 1511 , o caravela ce se indrepta spre insula San Domingo a fost azvarlita de o furtuna pe coasta Yucatan-ului . Doar doi spanioli au supravietuit naufragiului , ei fiind capturati de un trib mayas . Unul dintre ei , Aguilar , va fi eliberat de Cortes opt ani mai tarziu, iar celalalt, Guerrero, casatorindu-se cu o nobila mayasa va deveni sef de trib . Aceasta prima descoperire a trecut complet neobservata deoarece in acea vreme se intamplau numeroase naufragii si disparitii. Abia in 1517 o expeditie pornita din Cuba cu trei corabii , sub conducerea lui Francisco Hernandez de Cordoba , a intrat in contact cu mayasii din Yucatan . Respinsi cu mari pierderi de catre acesti indieni razboinici , spaniolii au fost nevoiti sa se reimbarce in graba . Cincizeci si sapte de oameni din cei o suta zece , au pierit in aceasta expeditie, inclusiv comandantul . Supravietuitorii au descris cu uimire orasele mayase pe care le zarisera, edificiile de piatra si templele, vesmintele si bijuteriile autohtonilor, observand o civilizatie mult mai avansata decat in Antile . In anul urmator, Juan de Grijalva, in fruntea a patru corabii, a descoperit insula Cozumel si a navigat de-a lungul coastei Yucatan-ului si Golfului Mexic. Continuandu-si drumul de la Tabasco la Tuxpan , el a iesit din tinutul mayas si a luat contact cu provinciile Imperiului Aztec. Spre deosebire de ceea ce se intamplase in timpul primei expeditii, primirea indienilor a fost amicala, spaniolii primind in dar numeroase obiecte de aur.
Expeditia lui Hernan Cortes
Pornind pe urmele lui Grijalva , Hernan Cortes a plecat din Cuba la data de 10 februarie 1519 cu unsprezece corabii , pe care erau imbarcati 508 soldati , 16 cai si 14 piese de artilerie. In Yucatan el l-a gasit pe Aguilar, care invatase mayasa in lunga sa captivitate. La Tabasco , demnitarii locali le daruiesc spaniolilor mai multe sclave tinere. Una dintre ele de origine nobila si foarte desteapta , va deveni sotia cuceritorului si mama fiului acestuia; Don Martin Cortes va fi primul metis ce va juca un rol important in istoria Mexicului . Ajuns in aprilie pe locul viitorului Veracruz , Cortes primeste vizita sefului aztec al provinciei Cuetlaxtlan, insotit de alti demnitari si servitori . Indienii daruira spaniolilor, in numele lui Moctezuma , alimente , vesminte de lux din bumbac si pene , precum si bijuterii de aur . Discutand cu seniorii azteci , conchistadorii si dau seama de imensitatea si bogatia imperiului , a carui capitala se afla departe pe un podis strajuit de munti inalti . Traditia spune ca anumite prevestiri anuntasera dinainte o cumplita catastrofa Foarte religiosi , Moctezuma al II-lea si sfatuitorii sai au fost loviti de faptul ca anul 1519 coincidea cu data , reversibila la fiecare 52 de ani , ce putea marca , dupa mitul lui Quetzalcoatl , intoarcerea Sarpelui cu Pene . Acesti straini care veneau din rasarit , care aruncau fulgere si aveau cai , nu erau oare zei ? In timp ce functionarii azteci si iscoadele , trecand muntii , ii descriau imparatului, prin desene , pe cuceritori , corabiile , cavaleria si artileria lor , Cortes facea o descoperire ce avea sa-i aduca victoria : el si-a dat seama ca unele popoare supuse ii urau de moarte pe azteci. Acesta era si cazul totonacilor , a caror capitala , Cempoala , situata in apropierea coastei , ii va primi pe spanioli cu mare entuziasm. In august , Cortes porneste spre podisul central si capitala Imperiului Aztec cu 13000 de totonaci, razboinici si carausi . La 2 septembrie 1519 , spaniolii se ciocnira , la granita provinciei Tlaxcala , de rezistenta darza a acestor triburi si a aliatilor lor , triburile otomi . Dar dupa mai multe zile de lupta , aristocratia tlaxcala , animata de ura ei seculara fata de azteci , se hotari sa caute alianta puternicilor straini . Spaniolii intra in Tlaxcala , iar din acea clipa , cucerirea devine o campanie hispano-tlaxcala.. Ajutata de contingente din Tlaxcala , coloana spaniola se indreapta spre Cholula , unde sase mii de indieni sunt masacrati de aliati , dupa care strecurandu-se printre vulcani , ei ajung in valea centrala . Dupa ce petrec o noapte in orasul Iztapalapan , aliatii inainteaza , traversand laguna pe drumul inalt ce leaga coasta meridionala de cetatea lacustra . Moctezuma , insotit de numerosi demnitari , intre care regele din Texcoco , l-a intampinat pe Cortes la intrarea in oras si i s-a adresat : Fii binevenit ,stapane al nostru , intors in tara ta si la poporul tau , ca sa te asezi pe tronul pe care eu l-am ocupat o vreme in numele tau .
Razboiul
Din acel moment s-a instaurat o situatie ciudata ce avea sa dureze opt luni: Moctezuma , virtualul prizonier , s-a straduit mereu sa potoleasca mania tot mai mare a demnitarilor si a poporului sau ; spaniolii au inceput sa instaleze incetul cu incetul , prin intermediul imparatului , un fel de protectorat ; iar aliatii lor , indienii tlaxcala , s-au pregatit pentru continuarea razboiului. Tensiunea sporea pe zi ce trecea : spaniolii se opuneau cultului zeilor indigeni si isi insuseau toate obiectele de aur pe care puneau mana, in timp ce triburile tlaxcala furau jadul si penele pretioase . In lipsa lui Cortes , obligat sa se intoarca degraba pe coasta sa-si elimine concurentul, Narvaez , sosit din Cuba , spaniolii au masacrat miseleste un mare numar de nobili azteci care celebrau sarbatoarea lui Uitzilopochtli . In ciuda atitudinii lui Moctezuma , care se incapatana sa nu faca nici un gest de impotrivire , intreg poporul s-a ridicat la lupta . Intoarcerea lui Cortes n-a reusit sa restabileasca situatia . In Noaptea Trista de 30 iulie 1520 , spaniolii , impreuna cu indienii tlaxcala , atacati din toate partile , abia au reusit sa fuga din Mexico , inregistrand pierderi imense . Cuceritorii ar fi fost nimiciti daca triburile otomi din regiunea Teotihuacan si triburile tlaxcala nu le-ar fi sarit in ajutor. Tlaxcala a devenit refugiul si apoi baza lor de operatiuni . Ixtlilxochitl , nefericitul pretendent la tronul din Texcoco , a trecut de partea conchistadorilor , ca si triburile din regiunea sudica a lacului. Cu ajutorul aliatilor sai autohtoni , Cortes a inceput actiunea de izolare a capitalei . El a pus sa se construiasca brigantine (nave cu doua catarge si panze mici) inarmate cu tunuri care bombardau laguna fara incetare . Foametea si lipsa de apa portabila au inceput sa puna stapanire pe orasul asediat . In acelasi timp s-a dezlantuit o epidemie de variola , boala necunoscuta pana atunci in Mexic , adusa din Cuba de un sclav negru . Moctezuma pierise in timpul luptelor din iulie , fie omorat de un conchistador , fie de explozia unui proiectil . Succesorul sau , Cuitlahuac , a domnit doar optzeci de zile, cazand si el victima epidemiei . Ultimul suveran a fost Cuauhtemotzin , vulturul care cade, adica soarele la apus. In ciuda eroismului extraordinar , debarcarile si atacurile respinse in douazeci de randuri si reluate de tot atatea ori le-au ingaduit spaniolilor si aliatilor indieni sa puna piciorul in oras . Tunurile daramau zidurile Teochtitlanului , iar asediatorii inaintau printre ruine . La data de 13 august 1521 , considerata o zi nefasta , Cuauhtemotzin se hotaraste sa se predea lui Cortes . Victoriosi , spaniolii arunca in aer Marea Piramida si topesc tone de obiecte de aur pe care le transforma in lingouri ,trimitandu-le astfel in Spania. Si astfel au pus capat spaniolii acestei impunatoare civilizatii mexicane .
Cauzele infrangerii
Prabusirea violenta a unui stat militar care putea conta pe aparatori atat de destonici, a aparut in ochii contemporanilor ca o catastrofa inexplicabila sau ca un miracol . Totusi , cauzele se intrezaresc . Mai intai , cauze pur militare : cu armele si cuirasele lor din otel , cu archebuzele, tunurile , corabiile si caii lor , spaniolii dispuneau in ciuda numarului mic de oameni , de o superioritate zdrobitoare fata de aztecii echipati cu platose de obsidian , cu arcuri si sageti cu varf de silex sau scuturi si casti din materiale usoare . Dar , mai ales , aztecii si spaniolii nu duceau acelasi fel de razboi . Pentru cei dintai, razboiul constituia un fel de duel arbitrat de zei , desfasurat dupa niste reguli foarte precise, o actiune sacra ce era principiul de baza al politicii . Elita armatei era constituita din trei corpuri : a principilor , a vulturului si a jaguarului ; fiecare cu un alt tip de uniforme . Acestia aveau ca arme ofensive batul aruncator de sageti , prastia cu pietre de marimea unui ou , sulita , ghioaga si spada confectionata dintr-un lemn tare , cu taisul dintat facut din aschii de roca foarte dura . Aztecii cautau toate mijloacele pentru a demoraliza adversarul insulte , urlete , zgomote facute de corni si tobe . Orasele fortificate nu prea existau , batalia se dadea in camp deschis si dura putin . Aztecii nu urmareau distrugerea oraselor sau masacrarea populatiei , ei aveau drept scop obtinerea de prizonieri , fapt ce ii avansa in grad . Ca principii tactice aveau : surpriza , ambuscada , importanta data atat moralului luptatorilor lor cat si demoralizarii adversarului . Spaniolii , dimpotriva , duceau un razboi total . Ei trebuiau sa distruga religia indiana in folosul celei crestine , si totodata doreau aurul pe care il puteau obtine doar cu forta . Sa trecem la fenomenul biologic : epidemia de variola care a contribuit totusi din plin la victoria spaniolilor , semanand moartea printre asediati si ucigandu-l chiar pe imparatul Cuitlahuac . Mai decisiv a fost faptul religios . Convingerea lui Moctezuma II ca-l are in fata pe Quetzalcoatl intors in Mexic l-a indemnat sa puna in balanta , impotriva oricarei initiative de rezistenta , toata greutatea autoritatii sale suverane . Pentru a invoca ajutorul zeilor contra conchitadorilor au fost sacrificati 15000 de oameni fara ca cei asediati sa se gandeasca nici un moment ce forta de lupta ar fi putut reprezenta imensul numar de victime impotriva asediatorilor . Astfel , au trebuit sa treaca luni de asteptare , sa se intample masacrul din marele templu , luptele din iunie si moartea imparatului pentru ca vointa de supravietuire a aztecilor sa se intruchipeze in marea figura a lui Cuauhtemotzin insa era prea tarziu . Fara indoiala ca armamentul , tactica si energia conchistadorilor au jucat rolul cheie in a anima , coordona si sustine revansa adversarilor imperiului . Dar nu s-ar fi putut intampla nimic fara proviziile si oamenii , fara informatiile si avantul de lupta pe care le-au pus la dispozitie totonacii , triburile tlaxcala , otomi , cele din sudul vaii si gruparea lui Ixtlilxochitl din Texcoco . Diplomatia lui Cortes , simtul ascutit al raportului de forte si abilitatea lui politica au manevrat in folosul lui invidiile si abilitatile impotriva cetatii dominatoare . Intr-adevar , o data cu infrangerea aztecilor , disparea ultima civilizatie autohtona a Mexicului .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu