Peru – vibratii inalte invaluite de mistere

Peru – vibratii inalte invaluite de mistere

Granita dintre realitate si poveste ti se va parea firava atunci cand vei calatori in Peru. In aceasta tara din vestul Americii de Sud oamenii traiesc, parca, simultan, in doua lumi paralele: una a concretului si o alta a misterului. Oriunde ai pasi, simti vibratia civilizatiei incase.Rabdarea, perfectiunea si spiritul organizatoric. Acestia sunt stalpii pe care s-a cladit Imperiul Incas, cel mai mare din America precolumbiana. Inceputurile acestei civilizatii au fost localizate in jurul anului 1.200, cand istoria mentioneaza un mic trib in partea de sud a actualului stat Peru. Doua secole mai tarziu, conducatorul Pachacuti avea sa schimbe mentalitatea poporului sau prin campaniile militare organizate pentru a cuceri teritoriile din jur. Trei sute de ani mai tarziu, Imperiul Incas, sau Tahuantinsuyo, numara 12 milioane de suflete si ocupa o fasie lunga de 4.000 km si lata de 800 km care pornea din nordul Columbiei si ajungea pana in centrul statului Chile, incluzand Ecuadorul, Peru, Bolivia si o parte a Argentinei. Locuitorii lui se autointitulau „copiii Soarelui”.

Lectia de istorie de la Machu Picchu

Se spune ca in jurul anului 1450, cand suveran era Pachacuti, ar fi fost inaltat si Machu Picchu (denumire ce provine din limba quechua si se traduca prin „Varful vechi”), un oras situat in valea sacra a raului Urubamba, la altitudinea de 2.430 m. Incasii nu s-au putut bucura prea mult de aceasta creatie magistrala. La o suta de ani de la creare, localitatea a fost parasita si data uitarii. Istoricul american Hiram Bingham a descoperit, intamplator, ruinele in 1911, adica trei secole si jumatate mai tarziu.

Constructiile de la Machu Picchu, 140 la numar, sunt realizate fara mortar sau ciment. Blocurile de piatra, majoritatea de dimensiuni mari, se imbina atat de bine unele cu altele, incat iti este imposibil sa introduci o foaie de hartie intre ele. Cele mai spectaculoase comori arheologice din „Orasul pierdut” sunt Intihuatana, Templul Soarelui si Templul celor trei ferestre, toate dedicate zeitatii supreme a incasilor, Inti. De fapt, unii arheologi cred ca in Machu Picchu se oficiau ceremonii religioase importante.

„Inginerii” incasi nu sunt renumiti doar pentru cladiri, ci si pentru drumurile si podurile impresionante, care au contribuit la expansiunea imperiului. Machu Picchu e legat de fosta capitala a imperiului, Cuzco, prin Inca Trail („Poteca incasa”), o cale de comunicatie terestra lunga de peste 80 km. Cel mai lung sistem de drumuri construit insa de „copiii Soarelui”, El Camino Inca, masoara 22.500 km si se intinde din Quito, Ecuador, pana in Santiago de Chile, atingand, pe alocuri, altitudinea de 5.000 m. Acesta permitea accesul spre trei milioane de kilometri patrati de teren.



Capitala Imperiului Incas

Cuzco este si acum unul dintre dintre cele mai frumoase orase din Peru. Legenda spune ca asezarea ar fi fost construita de Pachacuti, acelasi care a ridicat si Machu Picchu. Dovezile arheologice insa sugereaza ca orasul ar fi fost ridicat inainte. Vei descoperi maretia civilizatiei incase vizitand Templul Soarelui, ruinele fortaretei Sacsayhuaman, construita din blocuri de piatra unele cantarind peste 300 tone, sau palatul Amaru Cancha. Tot aici se afla si centrul exact al Imperiului Incas, Plaza de Armas (piata principala), zona pietruita, pe vremuri, cu un amestec de nisip, scoici si bucati de aur si de argint.Enigma desenelor de la Nazca

In desertul Nazca, pe o suprafata de 450 kmp, se afla una dintre cele mai mari taine ale omenirii: desene gigantice pe sol infatisand animale (paienjeni, maimute, lame, pesti...), plante, figuri geometrice si fiinte imaginare care pot fi vazute bine numai de la mari inaltimi. Liniile au fost create intre ani 500 i. Hr. si 500 d. Hr., in timpul unei civilizatii mai vechi decat cea incasa, Nazca, prin indepartarea pietrelor care acopereau solul. Zeci de cercetatori s-au chinuit sa afle, de-a lungul timpului, scopul figurinelor.

Unii sustin ca aceste curbe perfecte ar fi fost realizate de extraterestri, pentru a-i ajuta sa aterizeze. Cercetatorul Joe Nickell de la Universitatea din Kentucky a reusit insa sa reproduca desenele folosind doar tehnologii existente acum doua mii de ani si fara a primi indicatii din aer. O alta ipoteza, cea a calendarului astronomic, a fost combatuta si ea. Expertii in arheoastronomie Gerald Hawkins si Anthony Aveni au realizat studii separate pe baza evenimentelor celeste care au avut loc in perioada civilizatiei Nazca si au concluzionat ca nu exista dovezi care sa sustina teoria. Supozitia imbratisata de cei mai multi experti este ca figurile au fost realizate in scopuri religioase. Civilizatia Nazca le-ar fi folosit in cadrul ceremoniilor sau le-ar fi creat pentru a fi vazute de zei, din ceruri. Cel mai mare dintre desene are o lungime de 270 m, iar cel mai cunoscut dintre ele poarta numele „Astronautul”.

Spectacolul naturii: Lacul Titicaca si jungla amazoniana

E loc si de relaxare dar si de aventura in Peru. Poti pluti pe lacul Titicaca, cel mai mare din America de Sud (suprafata lui fiind de 8.300 kmp), la bordul unei ambarcatiuni traditionale construite din trestie. Aceasta apa statatoare, un teritoriu sacru si misterios pentru localnici, este si cea mai inalta cale navigabila din lume pentru nave de mare tonaj, fiind situata la altitudinea de 3.812 m. Daca spiritul tau de aventura il depaseste pe cel al majoritatii oamenilor, planifica-ti o excursie prin jungla amazoniana. Poti incepe drumetia fie prin partea de nord a padurii, din orasul Iquitos, fie prin cea de sud, din Cuzco sau Puerto Maldonado. Ultima varianta ar fi de preferat, pentru ca iti ofera sansa de a vizita doua rezervatii naturale impresionante: Manu si Tambopata.
Desi civilizatia incasa e cea mai cunoscuta, teritoriul de astazi al Peru a adapostit si alte culturi valoroase: Norte Chico, Chavin, Moche, Nazca, Wari sau Chimu.
In 2006, expertii au descoperit ca fosta capitala a Imperiului Incas, Cuzco, este locul de pe Terra in care se atinge cel mai ridicat nivel de radiatii ultraviolete.

                                           

Civilizatia Incasa
Originile

Cand  spaniolii au ajuns in Peru, in 1532, incasii isi stabilisera deja dominatia asupra inaltimilor si litoralului de la poalele Anzilor. Inperiul lor se intindea, la nord, din Cuzco pana in Columbia, iar la sud, pana in Chile si Argentina. Stralucirea civilizatiei lor atingea provincial Panama, ajungand chiar pana in indepartatul tarm atlantic al Braziliei sub forma unor unelte de arama sau podoabe de aur si argint , transmise din trib in trib prin padurea amazoniana.Totusi incasii cunoscusera inceputuri vitrege intr-o regiune unde , multa vreme, au fost priviti ca intrusi. Expansiunea lor a inceput abia catre jumatatea secolului al XIV-lea, sub domnia lui Pachakuti, al noualea suveran din Cuzco.

Civilizatia chavin

     Acest trecut andin ne este dezvaluit, incetul cu incetul, de catre arhelologi in toata complexitatea lui, prin alternanta marilor epoci de unitate si a perioadelor nu mai putin stralucitoare de diversificare regionala.Acum mai bine de 14 000 de ani, mici grupuri nomade strabateau coasta centrala a Perului in cautare de fructe, radacini si vanat. N-au lasat alta marturie a iscusintei lor decat cateva cutite de razuit si dalti, precum si cateva secure cu doua fete, obtinute prin lovire. In urma retragerii marilor ghetari andini si a transformarii litoralului in desert, acesti vanatori si culegatori se stabilesc la gurile raurilor ce coboara de pe versantul vestic al cordilierelor. In firavele sate de pescari Chilca si mai ales Paracas , catre 3500 i.Hr. se planteaza tigva, fasole si bumbac.Aparitia agriculturii adduce transformari profunde si brutale in existenta grupurilor sociale. Prima afecteaza demografia, care cunoaste o crestere imediata dupa milenii de relative stagnare. Civilizatia Chavin care straluceste tot mileniul I i.e.n. pare a fi fost produsul influentei aparitiei agriculturii si implicit a targurilor. Ea corespunde unei varietati de culture , in care jaguarul si puma e impun.

Expansiunea Incasa

Confederatia cuzconiana

             De unde venea acest popor ? Ca toate etniile andine, incasii isi recunosteau o paqarina adica o matrice tribala de unde provenea stramosul-intemeietor. Primii cronicari spanioli relateaza ca paqrina etniei incase era grota Paqariqtampu situate la vreo 30 de kilometric sud de Cuzco. Din aceasta grota iesisera odinioara patru frati : Ayar Kachi, Ayar Uchu, Ayar Awka si Ayar Manko sau Manko Kapaq. Fara mama sau tata , cei patru frati au ratacit multa vreme intre Tampukiro, Pallata si Hayskisro, mutandu-si de colo colo salasul provizoriu. De la Hayskiro, cel mai mare din ei , Ayar Kachi, s-a intors in caverna devenind waka (divinitate locala).Ceilalti s-au dus pe varful muntelui Wanakawri ce domina valea Huatanay-ului. Aici Ayar Uchu s-a preschimbat in stana de piatra. Manko Kapaq a inceput sa azvarle un toiag de aur in directii diferite ca sa determine locul c ear marca sfarsitul ratacirii sale. Toiagul s-a infipt in tinuturile Wanaypata. Ayar Awka le-a luat in stapanire dupa care s-a transformat si el in stana de piatra. Ramas singur, Manko Kapaq s-a stability in Wanaypata si a ridicat orasul Cuzco. Aici el a reunite populatiile raspandite prin imprejurimi care duceau o viata de barbari. Incasii il vor consider ape Manko Kapaq stramosul lor, intemeietorul imperiului si eroul civilizator al omenirii. Organizarea primitive a confederatiei cuzconiene se baza pe existenta a doua jumatati ce intetineau raporturi de opozitie complementara si dezechilibrata. Hanan, jumatatea de sus, era si jumatatea forte pe care aveau sa o constitiue primii ocupanti ai tribului. Hurin, reprezenta jumatatea slaba, de jos, formata din incasi. Se pare ca puterea era impartita intre cele doua jumatati astfel incat Hanan detinea functiile politice si religioase, in vreme ce Hurin exercita functia militara. De altfel, primele capetenii incase nu purtau decat titlul de sinchi (conducatori de oaste). Desi isi protejau cultul pe care tribul lor il practica in cinstea lui Inti, divinitatea solara in al carui templu locuiau, acesti sinchi n-au incetat sa depinda, din punct de vedere ritual, de autoritatile jumatatii opuse. Inka Roka e primul suveran incas care isi merita din plin titlul. El a dus mai multe expeditii ce au dus la incorporarea a zece sate periferice precum Muina si Pinawa.

Imparatii cuceritori

      Sfarsitul lungii domnii a lui Wiraqocha Inka a fost umbrit de amenintarea tot mai clara cu care triburile chanka punea in pericol tanarul stat incas. Acestea ocupau valea raului Pampas, de la lacurile Choclococha pana in Apurimac. Aceasta veche etnie , de origine nazca, se organizase intr-o obstie bogata si puternica. Impreuna cu triburile vecine sora, poqra si nukana, ea forma o vasta confederatie cu influenta gigantica.Catre 1438, tribul chanka a navalit in depresiunea Abancay, detinuta de tribul kechwa. Wiraqocha Inka a considerat ca e mai bine sa se retraga cu fiul sau Urqu in fortareata Calca. Dar un alt copil al sau, numit Pachakuti s-a decis sa apere orasul. Confruntarea a avut loc in apropierea orasului Cuzco. Incasii au pus mana pe statuia stramosului lor intemeietor si atunci au fost obligate sa se retraga spre Ichupampa ,dar Pachakuti nu le-a lasat nici o clipa de ragaz. In frunta unor forte sporite el s-a napustit asupra taberei dusmane pe care a spulberat-o. Dupa razboi , Pachakuti si-a inlaturat tatal si si-a pus maskapaicha, canaful rosu, incins in jurul fruntii. Incasii au cucerit tot teritoriul chanka, apoi imprejurimile lacului Titicaca ale triburilor Kolla si Lupaka. Conducatorul armatei, fratele sau Kapa Yupanki a fost asasinat din ordinal lui Pachakuti pentru a nu fi inlaturat. Acesta i-a incredintat oastea fiului sau Tupa Yupanki care a cucerit triburile anqara , wanka si waylay. Apoi a cucerit metropola Chanchan in lungul vaii Moche, loc unde puternicul imperiu chimu a fost spulberat. Armata incasa s-a indreptat apoi spre nord unde a cucerit Quito si Manta din actualul Ecuador, dupa care s-a intors la Cuzco in 1470 , fapt ce marca sfarsitul domniei lui Pachakuti, domnia revenand in mainile fiului sau ce era la conducerea armatei.Lui Tupa Yupanki I se atribuie intemeierea a numeroase orase ca : Vilcashuaman, Jauja, Cajamarca precum si citadela Sacsahuaman.

Motivele expansionismului incas

               Teritroriile pe care acum le cucerise imperiul incas aveau o suprafata de 950 000 km. Ce nevoie imperioasa a determinat orasu Cuzco sa stranga atatea teritorii ? Incasii isi justificau scopul exact ca spaniolii de mai tarziu : Ei se credeau investiti cu o misiune civilizatoare pe langa populatiile din Anzi, cufundate inca in barbarie. Acestor neamuri acuzate ca practica incestul, ca se hranesc cu carne de om si traiesc intr-o stare de razboi permanent, ei urmau sa le dezvaluie relatiile de rudenie, cultura porumbului si arta de a trai in pace.

Invazia si caderea

               Lupta pentru putere se dadea doar intre doi fii ai lui Wayna Kapaq, Ataw Wallpa si Waskarr, pe care defunctul imparat ii avusese de la doua sotii diferite. Cei doi aveau o popularitate sporita : Ataw Wallpa in nord , in jurul orasului Quito , iar Waskarr in sud in sanul etniei incase , in orasul Cuzco. Ei erau rivali de asemenea si in jumatati : Ataw Wallpa era in fruntea Hanan, iar Waskarr in fruntea Hurin. Dupa multe luni de expectative, Waskarr decide sa deschida ostilitatile si s-a dus cu trupele in nord. Armata lui Wallpa se pregatea sa ocupe orasul Jauja cand apare vestea unor indivizi ciudati. Era in aprilie 1532. In frunta a 180 de spanioli, Francisco Pizzaro, tocmai ajunsese in Tumbes. Imediat Waskarr a vrut sa incheie o alianta cu spaniolii pentru a castiga razboiul cu fratele sau . La o demonstratie a lui Wallpa in cinstea lui Pizzaro , acesta a fost capturat de Waskarr, lucru care nu a oprit expeditia in nord. Acestia au castigat razboiul , Waskarr fiind arestat in incinta orasului Cuzco, iar cei din Hurin au fost dati pe mana celor din Hanan. Acum Waskarr era prizonierul lui Ataw Wallpa , care la randul lui era prizonierul lui Pizzaro. Acum Pizzaro se oferea sa ajute toate triburile in rascoale pentru a destrama imperiul, politica pe care spaniolul o avusese inca de la debarcare. Daca imperiul nu ar fi traversat in acel moment una din crizele ciclice care surveneau la moartea fiecarui suveran , cu siguranta spaniolii nu-l cucereau atat de usor. Incasii , dupa nenumarate revolte , s-au retras pe povarnisurile impadurite din Vilcabamba. Intr-adevar , incasii nu se puteau sustrage in continuare dominatiei spaniole decat acceptand sa suporte influenta tot mai apasatoare a barbarilor padurii. Acum spaniolii dominau intreg imperiul incas , nemaifiind nici o urma de revolta , toti liderii fiind asasinati. De acum in colo nimeni nu mai putea sa se opuna vrerii spaniolilor in ceea ce fusese imperiul incasilor

 Civilizatia Azteca

Originile

          In 1519, in momentul navalirii cuceritorilor spanioli, aztecii(azteca) sau mexicanii(maxica) stapaneau, cu stralucire, cea mai mare parte a Mexicului. Limba si religia lor se intinsera de la Atlantic la Pacific, de la stepele din nord pana in Guatemala. Numele suveranului lor, Motecuhzoma, era slavit ori temut de la un capat la celalalt al acestui imens teritoriu. Negustorii strabateau tara in toate directiile cu caravanele lor de de carausi. Functionarii percepeau impozite de peste tot. La granite, garnizoanele aztece tineau la respect populatiile rebele. In Tenochtitlan(Mexico), capitala lor, arhitectura si sculptura luasera un avant nemaipomenit, gradinilor si orfevrariei.

Olmecii

          Inca din aceasta epoca, mormintele din Tlatilco arata influenta pe care a exercitat-o pe podisul inalt prima dintre civilizatiile mexicane timpurii, aceea a olmecilor de pe coasta golfului. Inca din a doua jumatate a mileniului al II-lea inaintea erei noastre(1500-1200 a. Chr.), aceasta populatie misterioasa a ridicat impozante centre de ceremonii, mai ales in La Venta si San Lorenzo, din actualele state Tabasco si Veracruz. Inainte sa se stinga, catre anul 400 a. Chr., civilizatia olmeca s-a raspandit pe o imensa zona a Americii Centrale, din valea Balsas pana in Salvador si Costa Rica, de pe coasta golfului pana la muntii Oaxaca si coasta Pacificului. Piramide si altare, stele sculptate, basoreliefuri, slefuirea jadurilor si a jadeitelor, dar mai ales scrierea hieroglifica si calculul timpului, toate aceste trasaturi esentiale ale tuturor marilor civilizatii din Mexic apar o data cu olmecii. Ii putem considera, asadar, ca fiind elementul de tranzitie intre perioada clasica, a civilizatiei urbane.

Toltecii

          Ca urmare a unor fenomene economice si sociale inca neclare, marile orase clasice au fost incetul cu incetul abandonate, intre secolul al IX-lea si secolul al Xi-lea. Declinul Teotihuac nului a inceput relativ devreme(secolul al VIII-lea), dar o colonie a acestui oras a supravietuit in Azcapotzalco, pe malul marii lagune. Atunci intra pentru prima data pe scena istoriei Mexicului popoarele de limba nahuatl, care aveau sa joace de acum inainte un rol predominant. Venind din nord, toltecii intemeiaza orasul Tula pe locul targului otomi Mam hni, in anul 853 p. Chr., dupa cronologia traditionala. Probabil ca primii imigranti tolteci, inca barbari si putin numerosi, au acceptat timp de aproape un secol de voie de nevoie, hegemonia unei clase sacerdotale, originara din Teotihuacan, credincioasa traditiei teocratice a erei clasice. Civilizatia tolteca propriu-zisa a inflorit incepand cu secolul al XII-lea. Zeii celesti trec inaintea vechilor divinitatiale pamantului si apei. Chiar si Sarpele cu Pene devine, printr-un fel de ironie metafizica, un zeu astral, zeu al planetei Venus.

Societatea si forma de conducere

        In vremea instalarii sale in bazinul Mexico, tribul aztec constituia o societate omogena si egalitara, in principal razboinica; membrii sai, soldati si cultivator (sau vanatori si pescari), nu recunosteau alta autoritate in afara de aceea a preotilor, ei insisi razboinici si interpreti ai oracolelor lui Uitzilopochtli.

Poporul

          Se numeau maceualtin (singular: maceualli) simplii catateni, membri ai tribului si, prin urmare, ai uneia dintre fractiunile numite calpulli. Un maceualli era obligat sa efectueze serviciul militar si sa plateasca impozit; nu era scutit nici de muncile colective (corvezi): intretinerea drumurilor si a canalelor, construirea de monumente, diguri etc. Insa, o data ajuns la maturitate, adica la varsta casatoriei, intre 20-25 de ani, avea dreptul la o parcela de teren unde sa-si faca o casa si sa-si lucreze ogorul si gradina: aceasta parcela ii era incredintata de capetenia propriului sau calpulli. El participa la intensa viata religioasa a cartierului si a orasului; putea sa capete un loc, mai ales cand implinea o anumita varsta, in sfatul din preajma capeteniei locale. Copiii sai, baieti sau fete, primeau o educatie gratuita in scolile din cartier.

Sclavii

         In mod traditional sunt numiti prin acest termen, din pacate inexact, tlatlacotin-ii (la singular: tlacotli), care formau ultima clasa a societatii. Din ea faceau parte mai multe categorii de persoane: prizonierii de razboi destinati sacrificiilor cu prilejul marilor ceremonii; condamnatii de drept comun care nu erau inchisi, ci erau obligati sa munceasca pentru colectivitate sau pentru persoana lezata; barbati si femei care se vindeau de buna voie, dupa ce-si irosisera averea la jocuri sau pe bautura; servitorii pe care o familie ii punea la dispozitia unui stapan pentru a-si achita vreo datorie.

Mestesugarii

          Orfevraria, giuvaergia, prelucrarea pietrelor semipretioase, mozaicul din pene constituiau, la azteci, o activitate importanta si respectata, asa incat cei mai nobili dintre seniori se invredniceausa-i consacre o parte din timpul lor liber. Mestesugarii care prelucrau metalele pretioase, jadurile, turcoazele si penele purtau numele de tolteci. Ei formau corporatii grupate pe cartiere, cu zei si rituri specifice.

Negustorii

         In timp ce micul comert, se afla in mainile maceualtin-ilor, puternice corporatii de negustori, pochteca, detineau monopolul comertului exterior de lux. Asemenea corporatii existau in Tenochtitl in, Tlatelolco (unde avea o influenta deosebita), Texcoco, Azcapotzalco si in multe alte orase. Cu zeul lor specific, Yiacatecuhtli, cu ritualul, cu sefi si tribunale proprii, pochteca se vadeau a fi o clasa puternica si in plina ascensiune, intr-o societate in care ei reprezentau avutia particulara, luxul si bogatia in opozitie cu idealul auster si razboinic al clasei conducatoare.

Demnitarii

         In varful societatii, o dubla ierarhie domina societatea azteca: aceea a demnitarilor si aceea a preotilor. Titlul de tecuhtli, senior sau demnitar, ii distinge pe cei investiti cu inalte functii militare sau civile. Un tecuhtli, fie el membru al merelui sfat, guvernator sau judecator, nu plateste impozit si nu presteaza munci agricole.Pamanturile ce-i sunt atribuite, si care formeaza adesea domenii intinse, sunt lucrate pentru el de catre maceualtin, fermieri sau sclavi. Cei mai vechi, si totodata, cei mai putin importanti dintre demnitari, erau capeteniile de calpulli, a caror origine urca pana in vremurile innegurate ale migratiei. Ei erau alesi pe viata de catre barbatii casatoriti din fractiunea lor teritoriala.

Religia

Zeii

                                              Coatlicue – zeita cu fusta de serpi        
 Aztecii aveau in Mexic reputaia de a fi cei mai religiosi dintre indieni. De fapt, religia lor simpla si total sau preponderent astrala la origine, se imbogatise si complicase in urma contactelor cu popoarele sedentare si civilizate ale Mexicului central. Din trecutul lor de barbari nordici, vanatori si razboinici, mexicanii conservasera divinitatile astrale. Discul solar era adorat sub numele de Tonatiuh. Uitzilopochtli, zeul-carmuitor al tribului, intruchipa Soarele de amiaza. Desi Uitzilopochtli domina panteonul aztec, un alt zeu astral, il egala ca imporatanta si se pare ca jucat un rol din ce in ce mai important, cel putin in speculatiile teologice ale preotilor. Tezcatlipoca, simbol al Carului Mare si al Cerului nocturn, vant al noptii, era atoatevazator, el insusi ramanand invizibil. Ii ocrotea pe tinerii razboinici, dar si pe sclavi, ii inspira pe marii alegatori in desemnarea suveranului, pedepsea si ierta greselile faptuite. In trecutul mitic el fusese cel care a reusit, prin tertipurile sale, sa-l alunge pe din Tula pe binevoitoruu Sarpe cu Pene si sa impuna in Mexic sacrificiile umane.

                                    Huitzilopochtli – zeul Soarelui si al razboiului

                                                 Tlaloc – zeul ploii

Artele

Originile

           Marea era clasica a mileniului intai a fixat trasaturile esentiale ale artelor plastice in Mexic: in arhitectura, piramida cu etaje asociata unor edificii orizontale (palate); in sculptura, panourile si lintourile cu basoreliefuri, altarele monolitice; cizelura mastilor cu fresce si manuscrisele cu miniaturi (cel putin in ce-i priveste pe mayasi). Majoritatea acestor caracteristici apar inca din epoca olmeca, precum si folosirea hieroglifelor si a semnelor cronologice.

Arhitectura

          Toate monumentele din Mexico au fost distruse in1521, in timpul asedierii orasului. Nu le cunoastem decat din inscriptiile si desenele epocii, care au confirmat sapaturile arheologice de la Marele Templu. In afara cetatii devastate au ramas totusi cateva edificii construite de azteci, ca de pilda templele din Teopanzolco(in staul Morelos de astzai), din Huatusco si Teayo(Veracruz). Piramida din Tenayuca, nu departe de Mexico, desi construita la origine de populatia chichimeca, mai mult sau mai putin influentata de tolteci, a fost completata de azteci.

Sculptura

          Numeroase sculpturi, basoreliefuri si statui au fost distruse, fie in timpul razboiului azteco-spaniol, fie sub regimul colonial, in lupta contra idolatriei.Totusi ceea ce a ramas, ata in Mexic, cat si in muzeele din intreaga lume, ne uimeste prin numar, varietate si perfectiune. Sculptorii insarcinati sa fac pentru un templu statuia unei divinitati trebuiau sa se conformeze regulilor unui simbolism minutios. Statuile zeitelor apei, de pilda, sunt de o factura voit arhaica, ca si cele ale lui Tlaloc: caci, fiind vorba de niste divinitati vechi, trebuiau respectate modelele clasice. Colosalul monolit ce o reprezinta pe zeita telurica Coatlicue poate fi considerat una dintre cele mai extraordinare capodopere ale artei religioase, cu un simbolism macabru absolut impresionant. Idolii lui Xipe Totec ni-l infatiseaza pe zeu, cu un realism surprinzator, imbracat cu pielea unui sacrificat. Dimpotriva, nu exista nimic mai gratios decat statuia lui Xochipilli, zeul tineretii, al muzicii si jocurilor, decorat in intregime cu flori.

Pictura

             Marile civilizatii clasice au practicat arta picturii murale: frescele mayase de la Bonampak, camerele funerare ale zapotecilor din Monte-Alban sau minunatele fresce religioase din Teotihuacan. Intr-o epoca mai recenta, regasim pictura murala in Chichn-Itz(tolteco-mayasi), la mixteci si in regiunea mixteca-pubela(altarul decorat din Tizatln). In aceeasi regiune, la Cacaxtla(statul Tlaxcala), au mai fost descoperite picturi murale de un inalt nivel estetic si mare interes arheologic: ele par sa apartina unei mari populatii originare de pe coasta golfului Mexic venite sa se aseze pe platoul central, unde va fi intrat probabil in contact cu civilizatia din Teotihuacan.

Caderea imperiului aztec

Primele expeditii spaniole

                   Ajungand , in 12 octombrie 1492 , pe una din insulele Bahamas , Cristofor Columb a fost convins ca descoperise Indiile . Spaniolii au ocupat mai intai insulele San Domingo , Cuba si Puerto Rico din Oceanul Atlantic ,iar coasta Americii centrale si de sud au fost descoperite si cercetate abia la inceputul secolului urmator .Totusi nimeni nu banuia existenta Mexicului , a vastei lui intinderi si a civilizatiei sale . Columb insusi a fost foarte aproape de aceasta descoperire cand , in 1502 , a intalnit nu departe de peninsula Yucatan , o mare piroga mayasa ce trans-porta  tesaturi , cacao , securi de arama . In anul 1511 , o caravela ce se indrepta spre insula San Domingo a fost azvarlita de o furtuna pe coasta Yucatan-ului . Doar doi spanioli au supravietuit naufragiului , ei fiind capturati de un trib mayas . Unul dintre ei , Aguilar , va fi eliberat de Cortes opt ani mai tarziu, iar celalalt, Guerrero, casatorindu-se cu o nobila mayasa va deveni sef de trib . Aceasta prima descoperire a trecut complet neobservata deoarece in acea vreme se intamplau numeroase naufragii si disparitii. Abia in 1517 o expeditie pornita din Cuba cu trei corabii , sub conducerea lui Francisco Hernandez de Cordoba , a intrat in contact cu mayasii din Yucatan . Respinsi cu mari pierderi de catre acesti indieni razboinici , spaniolii au fost nevoiti sa se reimbarce in graba . Cincizeci si sapte de oameni din cei o suta zece , au pierit in aceasta expeditie, inclusiv comandantul . Supravietuitorii au descris cu uimire orasele mayase pe care le zarisera, edificiile de piatra si templele, vesmintele si bijuteriile autohtonilor, observand o civilizatie mult mai avansata decat in Antile . In anul urmator, Juan de Grijalva, in fruntea a patru corabii, a descoperit insula Cozumel si a navigat de-a lungul coastei Yucatan-ului si Golfului Mexic. Continuandu-si drumul de la Tabasco la Tuxpan , el a iesit din tinutul mayas si a luat contact cu provinciile Imperiului Aztec. Spre deosebire de ceea ce se intamplase in timpul primei expeditii, primirea indienilor a fost amicala, spaniolii primind in dar numeroase obiecte de aur.

Expeditia lui Hernan Cortes

                Pornind pe urmele lui Grijalva , Hernan Cortes a plecat din Cuba la data de 10 februarie 1519 cu unsprezece corabii , pe care erau imbarcati 508 soldati , 16 cai si 14 piese de artilerie. In Yucatan el l-a gasit pe Aguilar, care invatase mayasa in lunga sa captivitate. La Tabasco , demnitarii locali le daruiesc spaniolilor mai multe sclave tinere. Una dintre ele de origine nobila si foarte desteapta , va deveni sotia cuceritorului si mama fiului acestuia; Don Martin Cortes va fi primul metis ce va juca un rol important in istoria Mexicului . Ajuns in aprilie pe locul viitorului Veracruz , Cortes primeste vizita sefului aztec al provinciei Cuetlaxtlan, insotit de alti demnitari si servitori . Indienii daruira spaniolilor, in numele lui Moctezuma , alimente , vesminte de lux din bumbac si pene , precum si bijuterii de aur . Discutand cu seniorii azteci , conchistadorii si dau seama de imensitatea si bogatia imperiului , a carui capitala se afla departe pe un podis strajuit de munti inalti . Traditia spune ca anumite prevestiri anuntasera dinainte o cumplita catastrofa Foarte religiosi , Moctezuma al II-lea si sfatuitorii sai au fost loviti de faptul ca anul 1519 coincidea cu data , reversibila la fiecare 52 de ani , ce putea marca , dupa mitul lui Quetzalcoatl , intoarcerea Sarpelui cu Pene . Acesti straini care veneau din rasarit , care aruncau fulgere si aveau cai , nu erau oare zei ? In timp ce functionarii azteci si iscoadele , trecand muntii , ii descriau imparatului, prin desene , pe cuceritori , corabiile , cavaleria si artileria lor , Cortes facea o descoperire ce avea sa-i aduca victoria : el si-a dat seama ca unele popoare supuse ii urau de moarte pe azteci. Acesta era si cazul totonacilor , a caror capitala , Cempoala , situata in apropierea coastei , ii va primi pe spanioli cu mare entuziasm. In august , Cortes porneste spre podisul central si capitala Imperiului Aztec cu 13000 de totonaci, razboinici si carausi . La 2 septembrie 1519 , spaniolii se ciocnira , la granita provinciei Tlaxcala , de rezistenta darza a acestor triburi si a aliatilor lor , triburile otomi . Dar dupa mai multe zile de lupta , aristocratia tlaxcala , animata de ura ei seculara fata de azteci , se hotari sa caute alianta  puternicilor straini . Spaniolii intra in Tlaxcala , iar din acea clipa , cucerirea devine o campanie hispano-tlaxcala.. Ajutata de contingente din Tlaxcala , coloana spaniola se indreapta spre Cholula , unde sase mii de indieni sunt masacrati de aliati , dupa care strecurandu-se printre vulcani , ei ajung in valea centrala . Dupa ce petrec o noapte in orasul Iztapalapan , aliatii inainteaza , traversand laguna pe drumul inalt ce leaga  coasta meridionala de cetatea lacustra . Moctezuma , insotit de numerosi demnitari , intre care regele din Texcoco , l-a intampinat pe Cortes la intrarea in oras si i s-a adresat :  Fii binevenit ,stapane al nostru , intors in tara ta si la poporul tau , ca sa te asezi pe tronul pe care eu l-am ocupat o vreme in numele tau . 

Razboiul

             Din acel moment s-a instaurat o situatie ciudata ce avea sa dureze opt luni: Moctezuma , virtualul prizonier , s-a straduit mereu sa potoleasca mania tot mai mare a demnitarilor si a poporului sau ; spaniolii au inceput sa instaleze incetul cu incetul , prin intermediul imparatului , un fel de protectorat ; iar aliatii lor , indienii tlaxcala , s-au pregatit pentru continuarea razboiului. Tensiunea sporea pe zi ce trecea : spaniolii se opuneau cultului zeilor indigeni si isi insuseau toate obiectele de aur pe care puneau mana, in timp ce triburile tlaxcala furau jadul si penele pretioase . In lipsa lui Cortes , obligat sa se intoarca degraba pe coasta sa-si elimine concurentul, Narvaez , sosit din Cuba , spaniolii au masacrat miseleste un mare numar de nobili azteci care celebrau sarbatoarea lui Uitzilopochtli . In ciuda atitudinii lui Moctezuma , care se incapatana sa nu faca nici un gest de impotrivire , intreg poporul s-a ridicat la lupta . Intoarcerea lui Cortes n-a reusit sa restabileasca situatia . In  Noaptea Trista de 30 iulie 1520 , spaniolii , impreuna cu indienii tlaxcala , atacati din toate partile , abia au reusit sa fuga din Mexico , inregistrand pierderi imense . Cuceritorii ar fi fost nimiciti daca triburile otomi din regiunea Teotihuacan si triburile tlaxcala nu le-ar fi sarit in ajutor. Tlaxcala a devenit refugiul si apoi baza lor de operatiuni . Ixtlilxochitl , nefericitul pretendent la tronul din Texcoco , a trecut de partea conchistadorilor , ca si triburile din regiunea sudica a lacului. Cu ajutorul aliatilor sai autohtoni , Cortes a inceput actiunea de izolare a capitalei . El a pus sa se construiasca brigantine (nave cu doua catarge si panze mici) inarmate cu tunuri care bombardau laguna fara incetare . Foametea si lipsa de apa portabila au inceput sa puna stapanire pe orasul asediat . In acelasi timp s-a dezlantuit o epidemie de variola , boala necunoscuta pana atunci in Mexic , adusa din Cuba de un sclav negru . Moctezuma pierise in timpul luptelor din iulie , fie omorat de un conchistador , fie de explozia unui proiectil . Succesorul sau , Cuitlahuac , a domnit doar optzeci de zile, cazand si el victima epidemiei . Ultimul suveran a fost Cuauhtemotzin , vulturul care cade, adica soarele la apus. In ciuda eroismului extraordinar , debarcarile si atacurile respinse in douazeci de randuri si reluate de tot atatea ori le-au ingaduit spaniolilor si aliatilor indieni sa puna piciorul in oras . Tunurile daramau zidurile Teochtitlanului , iar asediatorii inaintau printre ruine . La data de 13 august 1521 , considerata o zi nefasta , Cuauhtemotzin se hotaraste sa se predea lui Cortes . Victoriosi , spaniolii arunca in aer Marea Piramida si topesc tone de obiecte de aur pe care le transforma in lingouri ,trimitandu-le astfel in Spania. Si astfel au pus capat spaniolii acestei impunatoare civilizatii mexicane .

Cauzele infrangerii

               Prabusirea violenta a unui stat militar care putea conta pe aparatori atat de destonici, a  aparut  in ochii contemporanilor ca o catastrofa inexplicabila sau ca un miracol . Totusi , cauzele se intrezaresc . Mai intai , cauze pur militare : cu armele si cuirasele lor din otel , cu archebuzele, tunurile , corabiile si caii lor , spaniolii dispuneau in ciuda numarului mic de oameni , de o superioritate zdrobitoare fata de aztecii echipati cu platose de obsidian , cu arcuri si sageti cu varf de silex sau scuturi si casti din materiale usoare . Dar , mai ales , aztecii si spaniolii nu duceau acelasi fel de razboi . Pentru cei dintai, razboiul constituia un fel de duel arbitrat de zei , desfasurat dupa niste reguli foarte precise, o actiune sacra ce era principiul de baza al politicii . Elita armatei era constituita din trei corpuri : a principilor , a vulturului si a jaguarului ; fiecare cu un alt tip de uniforme . Acestia aveau ca arme ofensive  batul aruncator de sageti , prastia cu pietre de marimea unui ou , sulita , ghioaga si spada confectionata dintr-un lemn tare , cu taisul dintat facut din aschii de roca foarte dura . Aztecii cautau toate mijloacele pentru a demoraliza adversarul insulte , urlete , zgomote facute de corni si tobe . Orasele fortificate nu prea existau , batalia se dadea in camp deschis si dura putin . Aztecii nu urmareau distrugerea oraselor sau masacrarea populatiei , ei aveau drept scop obtinerea de prizonieri , fapt ce ii avansa in grad . Ca principii tactice aveau : surpriza , ambuscada , importanta data atat moralului luptatorilor lor cat si demoralizarii adversarului . Spaniolii , dimpotriva , duceau un razboi total . Ei trebuiau sa distruga religia indiana in folosul celei crestine , si totodata doreau aurul pe care il puteau obtine doar cu forta . Sa trecem la fenomenul biologic : epidemia de variola care a contribuit totusi din plin la victoria spaniolilor , semanand moartea printre asediati si ucigandu-l chiar pe imparatul Cuitlahuac . Mai decisiv a fost faptul religios . Convingerea lui Moctezuma II ca-l are in fata pe Quetzalcoatl intors in Mexic l-a indemnat sa puna in balanta , impotriva oricarei initiative de rezistenta , toata greutatea autoritatii sale suverane . Pentru a invoca ajutorul zeilor contra conchitadorilor au fost sacrificati 15000 de oameni  fara ca cei asediati sa se gandeasca nici un moment ce forta de lupta ar fi putut reprezenta imensul numar de victime impotriva asediatorilor . Astfel , au trebuit sa treaca luni de asteptare , sa se intample masacrul din marele templu , luptele din iunie si moartea imparatului pentru ca vointa de supravietuire a aztecilor sa se intruchipeze in marea figura a lui Cuauhtemotzin insa era prea tarziu . Fara indoiala ca armamentul , tactica si energia conchistadorilor au jucat rolul cheie in a anima , coordona si sustine revansa adversarilor imperiului . Dar nu s-ar fi putut intampla nimic fara proviziile si oamenii , fara informatiile si avantul de lupta pe care le-au pus la dispozitie totonacii , triburile tlaxcala , otomi , cele din sudul vaii si gruparea lui Ixtlilxochitl din Texcoco . Diplomatia lui Cortes , simtul ascutit al raportului de forte si abilitatea lui politica au manevrat in folosul lui invidiile si abilitatile impotriva cetatii dominatoare . Intr-adevar , o data cu infrangerea aztecilor , disparea ultima civilizatie autohtona a Mexicului .

Civilizatia  Mayasa   

Inceputurile

          Prezenta omului pe continentul american nu pare sa dateze de mai mult de treizeci pana la patruzeci de mii de ani.  Indianul american si-ar avea , asadar, obarsiile in alta parte, fapt care ar aduce o justificare in plus folosirii termenului de Noua Lume. Existenta caii de acces prin nord-vest , stramtoarea Bering, nu exclude eventualitatea unor contacte maritime posibil a se fi produs in epoci ceva mai recente, mai degraba in Oceanul Pacific decat in cel Atlantic.

Impactul olmec

          Totusi, chiar aceasta faza preclasica mijlocie va fi martora , in regiunea mlastinoasa a golfului Mexic, primei izbucniri culturale spectaculoase in Mezoamerica: aceea a olmecilor, care nu numai ca va marca multe dintre popoarele contemporane, dar al carei reminiscente vor actiona ca un stimulant, ca un puternic ferment cultural regasit, secole mai tarziu , la originea marelui avant classic , al mayasilori inclusive.Necunoscuti pana in anul 1940 , olmecii au facut obiectul unor studii foarte serioasa, ajungandu-se aproape la tendinta de a-i supraestima, atribuindu-li-se rolul exclusive de cultura-mama. Asezate intr-o regiune de terenuri joase si mlastinoase, pe inaltimi care puteau sa se transforme in adevarate ostroave in anotimpul polios , aceste centre ceremoniale fac deja dovada unei gigantice activitati de rambleiere menite sa schimbe topografia naturala. Se extragea mal din malurile rapoase pentru confectionarea de caramizi(adobes), nivelarea esplanadelor, construirea unei platforme sau inaltarea unei piramide.

Antecedentele civilizatiei maya

          Situat in punctual de intalnire a Americii de Nord cu America Centrala si avand drept axxa peninsula Yucatan, teritoriul mayas prezinta doua mari diviziuni cunoscute in general sub numele de Tinuturile de Jos. Din punctual de vedere al evolutiei sale culturale, el este divizat in trei parti. Prima o constituie zona meridionala cuprinzand Tinuturile de Sus din Guatemala, cu clima temperate si umeda, precum si fasia foarte umeda a versantului Pacific care merge din Chiapas pana in Salvador; aceasta zona sudica nu apare in perioada clasica decat in chip secundar. Tinuturile de Jos (majoritatea situate mult sub 600 m, rar depasind 100 sau 200 m) sunt divizate astfel: Tinuturile Joase din sud de la campia de coasta din Tabasco pana in Belize si Honduras, trecand prin Peten, adevarat nucleu al lumii mayase si Tinuturile Joase incluzand practice peninsula Yucatan. Aceste populatii care formau grupul mayas vorbeau, la origine , un dialect din familia triburilor totnac si zoc. Pe cand una din ramuri se desprindea de celelalte pentru a se stabili la NV de golful Mexic (devenind tribul huastec), alte grupuri incepeau sa ocupe Tinuturile de Jos dand nastere limbii yucateca precum si altor ramuri. Limba chol reprezinta limba de baza a zonei centrale, tzeltal deplasandu-se spre vest iar quiche ramanand ramura principala in Tinuturile de Sus.In faza Miraflores-faza de afirmare si consolidare culturala- se desavarseste sistemul de numeratie si scriere glifica care va juca un rol atat de important in viitorul civilizatiei maya, desi originile sale par sa se afle in afara Tinuturilor de Jos.

Zorii civilizatiei mayase clasice

          Nucleul civilizatiei mayase a pronit din imediata vecinatate a Tikal-ului si Uaxactun-ului, aflate chiar in inima padurii tropicale Peten , in Guatemala..In toata istoria omenirii exista putine exemple ale unei civilizatii aparute intr-un mediu atat de ostil ca cel al Peten-ului. Un subsol cu precadere calcaros acoperit de un start subtire de humus, cu relief incretit si adesea dificil , presarat din loc in loc cu bajos, mlastini vremelnice, cu aguadas(iazuri amenajate de om), lacuri sau lagune rare si foarte putine cursuri de ape. In sfarsit, intrerupta ici si colo de savane , o padure deasa, alcatuita din specii foarte diverse , intre care o vegetatie stufoasa , mai marunta , de aproximativ 3 metri inaltime, urmata de o patura de arbori atingand intre 30 si 50 de metri, unde predomina sapotierul, mahonul, smochinul salbatic, ramon sau arboreal de paine , copal, din care se extrage rasina, un univers vegetal animat de pasari tropicale , maimute, cerbi, tapiri, pecari si jaguari. Sa mai adaugam aici lipsa unui element extrem de important , sarea, care trebuie adusa de la mare distanta.Pe de alta parte nu trebuie uitat ca mayasii nu dispuneau decat de o tehnologie foarte limitata, comparabila cu cea din stadiul neolitic; nu cunosteau roata si nu aveau nici un animal de tractiune, nemaivorbind despre prelucrarea metalelor care le era total necunoscuta.Abia catre anul 200 i.e.n. Tikal pare sa-si fi dobandit vitalitatea suficienta pentru a aspira la monumentalitate, cu o extindere a centrului ceremonial,care intinzandu-se fara intreruperi cam vreo unsprezece secole va face din el cel mai vas oras al lumii clasice mayase. Progresele arhitecturale se vor succeda de acum incolo intr-un ritm accelerat. Catre anul 100 i.e.n. , simplul altar e acum o mareata platforma groasa de 2 metri, vizibila din Piata Mare, sustinand  sanctuare facute din material perisabil. Intre anii 150 si 250 in faza protoclasica se produce cotitura hotaratoare : declinul cetatilor Izapa si Kaminaljuyu. Acest lucru era in avantajul Tikal-ului care acum detine suprematia culturala a zonei.

Astronomia, calendarul si scrierea glifica

          Toate marile popoare din Mezoamerica s-au simtit atrase de misterul cosmosului: revenirea ciclica a fenomenelor ceresti; alternanta zilei si noptii si multe altele. Iscodind mereu astrele, au ajuns sa le calculeze miscarile cu o precizie uimitoare. Cu siguranta inca din primele secole ce preced era noastra ,aceste popoare aveau doua calendare utilizate simultan: unul(calendarul ritual) de 260 de zile impartite in 13 grupe de cate 20 de zile si altul (calendarul solar, imprecise sau civil) de 365 de zile, avand 18 grupe de cate 20 de zile , plus 5 zile adaugate si considerate nefaste. Cele doua calendare se intalneau in acelasi punct de plecare la fiecare 52 de ani. Cat priveste mecanismul efectuarii calculelor, a fost conceput un system simplu si ingenios  in baza 20  care se reducea la folosirea a doua simboluri ( punct pentru unitate si linie pentru cifra 5), precum si a unui semn in forma de scoica alungita , echivalent cu zero

Varsta de aur a mayasilor

          O data cu aceasta faza asistam, in majoritatea Tinuturilor de Jos, la o prosperitate general ace va adduce cu sine o crestere progresiva a populatiei. Departe de a fi centralizata intr-o capitala unica , puterea se polarizeaza in jurul a numeroase centre ceremoniale avand sub control un teritoriu mai mult sau mai putin intins, fie manu militari, fie printr-un joc foarte complicat de aliante dinastice sau de interese comerciale. Acum au loc numeroase progrese in agricultura , prelucrarea metalelor , acum si a celor de lux si comert.

Peninsula Yucatan

          De la maretia templelor din Tikal la opulenta din Copan, trecand prin supletea edificiilor din Palenque am enumerat centrele importante ale zonei centrale, acum e randul sa le enumeram pe cele ale peninsulei Yucatan. Astfel in regiunea arida din nord-vestul peninsulei, orasul Dzibilchaltun , cu o lunga traditie ce dateaza tocmai din perioada preclasica, isi construieste templul atat de bizar , numit al Celor Sapte Statuete, singurul edificiu prevazut cu ferestre adevarate, iar intinderea asezarii este mai mare chiar decat a Tikal-ului insusi. Acanceh isi ridica la randul sau un sanctuary inspirit dupa piramida din Uaxactun, apoi modeleaza mai tarziu in stuc o friza cu motive originare , din Teotihuacan. Coba, care poseda o impresionanta retea de drumuri albe sache-oob, construieste immense piramide cu unghiuri rotunjite asemanatoare celor din Tikal. Xcalumkin isi inalta catre mijlocul sec al VIII-lea templul Seriei Initiale. Iar mica insula Jaina, pe atunci o necropola, produce cea mai extraordinara serie de figurine din pamant ars.

Prabusirea lumii clasice

          Din motive diverse, fragilul echilibru politic si cultural se dezagrega incetul cu incetul, incepand cu Teotihuacan, pana atunci adevarat far spiritual, dar ale carui influente, foarte raspandite in radul mayasilor, nu reusisera sa altereze adanc in traditiile culturale ale acestui neam. Complexe si numeroase sunt cauzele prabusirii mayase. Ne vom multumi sa enumeram aici cateva ipoteze care ni se par cele mai plauzibile, incepand cu catastrofe naturale, precum si epidemii, seceta , inundatii, cutremure, uragane, schimbari climatice radicale etc. Dar si mai greu de analizat sunt catastrofele provocate de catre om : navaliri massive, presiuni ale grupurilor marginase , tulburari provocate de trecerea valului de migratori, razboaie interne si de cucerire. In acest dezastru multe din splendorile lumii clasice vor disparea pentru totdeauna. Doar cateva orase vor mai supravietui : Uxmal so Chichen in nord , Barton Ramie in est , Cotzumalhuapa in sud si in afara zonei mayase El Tajin din Veracruz , Xochicalco din valea raului Morelos, Cholula si Cacaxtla din valea raului Puebla.